La sfârșitul secolului al XIX-lea, lingvistul și etnograful german Gustav Weigand a documentat multe dintre satele din regiunea Zagori, inclusiv Makrino. Weigand a remarcat că bărbații vorbeau atât aromâna, cât și greaca, iar soțiile, cel mai adesea, doar aromâna. Cu timpul, însă, sub presiunea declinului economiei pastorale tradiționale, graiul și cultura aromână s-au estompat treptat. Când l-am vizitat prima dată, în 2019, singurul vorbitor de aromână de acolo nu era originar din Makrino, ci se mutase aici de la Syrrako, în tinerețe. Cu toate acestea, toponimele locale aromâne, precum Chiatra Musca, s-au păstrat și sunt încă folosite de localnici.
