Metsovo, Aminciu, mai rar Mindju, în graiul aromânilor, e un fel de capitală neoficială a aromânilor din Grecia și singura mare așezare locuită pe vreme de iarnă. Nu e un sat, ci un oraș cu câteva mii de locuitori, singura dintre așezările vechi ale aromânilor care a reușit să se salveze până astăzi de depopulare, transformându-se într-o localitate prosperă, una dintre cele mai mari stațiuni de iarnă ale Greciei. Prosper a fost dintotdeauna. Anastase Hâciu scrie: „Este neîndoios că Metsovo a bătut, laolaltă cu zagoriții, recordul în industrie și în negoțul îndrăzneț. Cauza ar consta în aceea că cetatea a avut, din punct de vedere economic, o așezare din cele mai favorabile: era un punct central de unde porneau căi de comunicație cu toate centrele și ținuturile importante. Ca pitoresc și climat, avea o poziție încântătoare, așezată la o înălțime de 1145 m, cu ierni lungi și aspre, bătute de uragane furioase, și cu primăveri frumoase. Aici, mai mult ca oriunde, pare că se păstrează, neatinse de asprimea veacurilor, fenomene de viață și de mândrie romană. În chiar viața socială este o eleganță aristocrată.”
Iar Wace si Thompson notează: „Orașul este format din două părți, aflate de o parte și de alta a unei râpe adânci. Partea mai mare și mai importantă, orientată spre sud, se numește Serinu (din latinul serenus, „senin”), iar în greacă Prosilion. Cealaltă parte, situată pe versanții mai joși ai muntelui Peristeri și având o expunere nordică, este cunoscută sub numele de Nkiare (Apus), iar în greacă, Anilion. În prezent, ambele părți nu au, probabil, mai mult de șase sute de case în total, dintre care majoritatea, precum și toate clădirile publice importante, se află în Serinu. Metsovo prezintă o anomalie curioasă: un sat pe cale de ruinare, care, chiar și așa – sau cel puțin până la războiul din 1912 –, continua să decadă, dar care, în același timp, deține un ansamblu de clădiri publice net superioare celor din orice așezare vecină, oricât de prosperă. Acestea sunt toate rezultatul generozității unor fii ai săi și, în special, a lui George Averoff. Averoff, aromân prin naștere, slav prin nume și grec prin educație și alegere, era originar din Metsovo.”
Panorama orășelului Metsovo e făcută de frații Manakia dinspre Nkiare, iar garnizoana otomană și o moschee, dispărute între timp, existau încă la acea dată.
