Aceasta a fost fotografia cel mai greu de identificat dintre imaginile cu sate aromâne realizate de frații Manakia. De obicei, linia peisajului sau o clădire veche, cel mai adesea biserica, mi-au oferit indicii pentru recunoașterea locului. Doar că, în această fotografie, conturul munților nu e deloc vizibil. Apar doar case, care, am presupus, nu mai există demult.
Intuiția m-a condus însă către Pisoderi, aproape de pasul Vigla, ținutul în care aromânii sunt atestați pentru prima dată în istorie, în cronici bizantine, care relatează despre o crimă a vlahilor călători care-l asasinează pe fratele țarului bulgar. Un detaliu din fotografie mi-a oferit un posibil indice geografic: arhitectura caselor, care semăna cu cea din Nimfaio, sat oarecum vecin, cunoscut în aromână ca Neveska, o combinație de stil balcano-otoman, cu influențe europene. Așa că, într-o vară, am pornit spre Pisoderi. La fața locului, nimic nu părea să semene cu fotografia veche. Poate că, totuși, nu era vorba de Pisoderi…
După două ore de colindat prin sat și pe dealurile din jur, încercând să găsesc un punct de perspectivă asemănător, am renunțat și am intrat în taverna satului. Proprietarul mi-a sugerat să aștept până seara, la ora 5, când cel mai bătrân om din sat va veni – venea seară de seară – pentru un pahar de țipuro. Posibil ca el să recunoască ceva din fotografie. Nu a fost nevoie. De la o masă alăturată, un domn s-a ridicat brusc, a privit fotografia fraților Manakia și a spus: „În această casă m-am născut eu!” Era ultima casă a vechiului Pisoderi, care supraviețuise până aproape de zilele noastre, pentru a arde în 2014. Domnul se numea Kosmas Roufos, specialist în vinuri, și se oprea în satul său natal doar o dată pe an, scurt, în drum spre Corfu, pentru o cafea. Drumurile noastre s-au încrucișat întâmplător într-un august fierbinte…
La Pisoderi am revenit pentru a obține o mai bună încadrare a fotografiei în martie 2025. Perspectiva din imaginea originală a fraților Manakia e atipică, fără pic de cer, în zbor de pasăre. Cum oare!? În noua fotografie, amplasamentul casei arse de foc se vede bine, pomii nu au frunze, iar urmele incendiului persistă. Dar tot nu am obținut încadrarea exactă. Abia acasă am înțeles că, foarte probabil, fotografia originală fusese făcută de la balconul impozantei școli grecești. Așa că, la Pisoderi, voi fi nevoit să fac încă un drum…
