Aceasta a fost cea mai ușor de identificat dintre fotografiile realizate de frații Manakia la 1900 în satele din Pind. Imaginea surprinde Samarina, socotit unul dintre cele mai înalte sate din Peninsula Balcanică. Un detaliu uimitor apare în fotografie: un pin crește pe acoperișul bisericii principale din Samarina, chiar pe absida altarului.
Ciudățenia acestui pin este că nu face niciodată conuri, iar rădăcinile sale nu sunt vizibile nici din exterior, nici din interiorul bisericii, pentru că nu au pătruns prin tavanul gros al altarului. Wace și Thompson includ o fotografie a acestui pin în volumul lor, realizată probabil la doar câțiva ani după cea a fraților Manakia. De-a lungul unui secol, pinul pare să fi crescut prea puțin.
Descrierea oferită de Wace și Thompson pentru Samarina, privită de la distanță, corespunde exact încadraturii surprinse de frații Manakia: „Pade Mushată (Poiana Frumoasă) își merită numele, este o întinsă terasă naturală pe versantul muntelui, străbătută ici și colo de pâraie de apă înghețată, acoperită cu un covor verde și moale, iar primăvara și vara timpurie înflorește în culori vii cu brebenei, ciuboțica-cucului, flori de pajiște, ghințură și papucul-doamnei. În fața noastră se ridică Gorgul’u. În spatele acestuia, pe jumătate ascuns în nori, se află muntele Smolcu, cu trei vârfuri, dintre care doar două, Smolcu și Moasha (Bătrâna), sunt vizibile. Chiar sub vârful Gorgul’u, în adâncul văii, două pâraie mici își unesc apele. Deasupra confluenței și pe versantul situat sub pădurile de pini ale muntelui Gorgul’u se află Samarina. Privirile se îndreaptă imediat către sat. Binoclurile au fost repede scoase de toți călătorii, căci toți voiau să vadă celebra biserică pe al cărei acoperiș crește un pin”.
