Grevena era la 1900 un punct de popas important pentru aromâni, un oraș unde păstorii coborau din munți pentru a-și petrece iernile. Mulți dintre ei, inclusiv cei din Avdela, satul natal al fraților Manakia, aveau aici case de iarnă, în timp ce vara reveneau în satele lor.
Lingvistul german Gustav Weigand nota în 1895, în lucrarea Die Aromunen, că Grevena avea 80 de case turcești, 120 grecești și doar 20 de case aromâne. Însă, odată cu venirea iernii, numărul aromânilor creștea considerabil, la peste 200 de familii, venite din Samarina, Smixi sau Furka. Astfel, orașul trăia o alternanță interesantă: vara era locuit preponderent de greci, dar iarna devenea, pentru câteva luni, un oraș preponderent aromân.
Astăzi, panorama surprinsă de frații Manakia a fost ștearsă de timp. La propriu și la figurat. Cutremurele și schimbările demografice au transformat orașul, moscheile au dispărut, iar din vechea așezare au mai rămas puține urme palpabile. Singurul reper încă existent este turnul cu ceas, care domina la 1900 panorama Grevenei și care apare clar în fotografia fraților Manakia, o imagine compusă din mai multe cadre, reunite în studioul lor. Astăzi, turnul este greu de zărit de la distanță printre clădirile contemporane. În 1911, frații Manakia au realizat o filmare panoramică a orașului din același punct de observație. Grevena de atunci există doar în amintiri și arhive de imagine.
